Cred că cuvintele viaţă şi dragoste sunt cele mai folosite în citatele de pe toate site-rile de citate din lume şi de pe facebook. Dar astea-s 2 mari mistere pe care le trăim continuu şi care ne apucă de suflet zilnic.
Acum 2 ani mi-am făcut un tatuaj „Carpe diem”. Trăieşte clipa. Trăieşte viaţa acum şi aici, bucură-te, zâmbeşte, nu ezita să te contectezi cu tot ce te înconjoară, atinge, iubeşte, încearcă, bucură-te. Şi asta lucrează. Asta îi dă vieţii mai multe gusturi decât câte condimente au indienii.
Câteodată te împiedici, e greu să fii empatic. E greu să lupţi cu barierele proprii, cu măştile sociale. Oboseşti, pentru că la început acesta e un lucru. Dar mai apoi, el lucrează pentru tine şi tu savurezi procesul.
Cel mai drag calificativ pe care îl pot da unui om e „soare”, un om soare e un om care mă umple pe dinăuntru cu lumină sufletească şi îmi dă forţe să întorc munţi, oameni frumoşi, oameni empatici, oameni adevăraţi. Eu ştiu că devin „soare” atunci când starea de carpe diem mă cuprinde în toate conexiunile pe care le fac. Şi atunci, sau acum, că acum tot trăiesc continuu revelaţiile carpe diem, când deschid dimineaţa fereastra şi simt mirosul de cafea, muzica dragă cum cântă, în cap îmi răsună: cât de frumoasă e viaţa. Trăiesc asta în fiecare zi şi descopăr cu sufletul şi inima lumea, pentru că invizibilul nu se vede cu ochii, dar cu inima.
Iar dragostea, dacă o laşi în viaţa ta, îţi ocupă tot timpul, o simţi ca şi vântul care-ţi vine în faţă mergând pe motocicletă sau valurile puternice care-ţi aruncă corpul la mal. Dragostea desenează şi conturează trăsăturile feţei, dă sens la tot ceea ce faci. O dragoste adevărată, din toată inima, nu lasă răni după ea, pentru că dragostea în sine e un leac, o soluţie şi un cadou mare de tot, dat nouă, ea-i ca şi universul, necontenită şi nu cere preţuri. Cineva spunea, că înainte de a învăţa să iubeşti, trebuie să înveţi să mergi pe zăpadă fără să laşi urme. Da, ea e gingaşă, trebuie tratată cu freamăt de suflet, şi nu bruscată cu moralităţi, condiţii şi prejudecăţi.
Şi la urmă, las o sugestie de film, recent vizionat, pe care l-am trăit, nu privit: „Дом Солнца”
Daniela Donici 