Dimineţi

Dimineţile de vară nu au alura dimineţii. Dimineţile de vară nu mai au ochi somnoroşi, enervaţi, împăienjeniţi şi cu planuri „în spate” pentru că dimineţile de vară se încep cu amiezile de vară, care vrând nevrând până la urmă coincid cu serile de vară. Arşiţa ar fi cauza cea mai plauzibilă, dar, dar  nimic totuşi nu se compară cu un soare de vară întrezărit în picăturile de rouă, parcă ţi-ar părea că până şi gri-ul urban le scoate nuştiu de unde. Clar că nu ai cum să-ţi impui aşa o prioritate dimineaţa, când subconştientul abia mai pluteşte prin lumea celor luminaţi, dar, totuşi, il faut, pentru că revelaţia supremă reiese mereu din limitări şi impuneri. Eu nu accept delimitarea oamenilor conform felului de a dormi/trezi drept „păsări” (ciocănitori, bufniţe, porumbei, dracuştiece) pentru că fac parte din categoria celor care supun efortului conştiinţei orice „imposibilitate”, astfel fiţi buni, dom’lor, şi urmaţi cel puţin pentru o partidă solaro-matinală indicată de mai sus, garantez sută la sută zi din alea. Şi ah, da, instrucţiune: a face ochişori/semiochişori pe la ora 4:00, a ridica din pat (fie chiar cu cea mai mare neputinţă), a se îndrepta spre geam deschis/uşă deschisă/balcon deschis/…, şi a ridica ochii spre cer, acolo unde lumânarea cosmică îşi aprinde fitilul, şi mai apoi a se uita sub/lângă/deasupra picioruşelor sau mâinilor şi a atrage atenţie asupra picăturilor. Mai departe creatorul din fiecare va da roade.

                                                                    

de noapte bună

oamenii noaptea, fac alţi oameni, să le fie facerea însoţită de muzică frumoasă care îndeamnă pasiuni

Eu, azi

Orice casă nouă ca să aibă cămin trebuie să fie umplută cu materiale de construcţie, diferite, multiple, aportul cărora, substanţial va duce spre arderea  focului în vatră. Şi dacă de evitat expresiile simbolo-metaforice, păi, trecând pe un nou blog îmi propun iniţial să-l umplu ca Pliuşkin (Suflete Moarte) cu de toate, ca ulterior să capete căldură şi lumină din însăşi esenţa sa.

Iar ca să nu las prea mult gol informaţional cu şi despre mine, dau click-urii libere, blogul, cu care am început dezvăluirile virtuale, aşadar  http://danieladonici.blogspot.com/

%d blogeri au apreciat asta: