Underground moldovenesc

Ce-i ăsta underground? Cine-i în el? Unde se află?

Ceea ce mă bucură e că eu știu de el, știu oameni care fac parte din el, iar nici ei nu știu că fac parte din el, mă bucur pe de o parte că-i ascuns și masele nu-l consumă, dar totodată mă întristează că nu-i cunoscut, pentru că nu avem un target cât o țară pentru așa curente.

Undergroundul moldovenesc e un întreg mecanism de oameni de artă care vor să schimbe. Schimbă prin însăși existența lor, pentru că fac sau cel puțin aduc muzică, fotografie, pictură, radio, teatru ș.a. de calitate.

Muzică:

Una din trupele underground de pe aici e trupa VERIGA. Băieți entuziasmați, care declară că: „Există VERIGA, o chitară, un drum și muzica care vine să schimbe”. Totul a început de la…o chitară. Era chitara bassistului trupei, Roman Bălțeanu, pe care i-a găsit-o un prieten  într-o curte părăsită pe la Nordul Moldovei. A restabilit-o, a îmblânzit-o și s-a început: Xenia, Eugen, Sam, Victor, Lucian și Studioul. Acestea au fost, practic, etapele prin care au trecut, pentru că fiecare dintre membri are o istorie aparte în alipirea la trupă, nu mai vorbesc de Studiou, care-i împânzit cu covoare moldovenști cu vârsta mai mare decât a băieților. Studioul e de fapt locul în care se nasc cele mai trăsnite glume, idei și nu în ultimul rând muzică. Mesajul lor e clar, limpede și complex: îndeamnă oamenii să vadă esențialul, pornind de la sine spre societate. Muzica pe care o fac e o întregire de blues, pop și soft rock, ceea ce de fapt constituie noul și undergroundul. VERIGA sunt instrumente muzicale întrupate în oameni și oameni întrupați în intrumente. VERIGA e mesaj.

VERIGA

Radio:

Ca vântul de primăvară, nou, proaspăt, trăsnit și foarte interactiv: Swedish Radios. Un proiect prospăt, dar foarte promițător. Totul a început de la o idee a 3 băieți: Eugen, IK și Constantin, care au construit un mecanism trăsnit prin care să facă streaming și să se audă: Bună seara, aici e Swedish Radios și e oră fixă, adică: 20:17. Un simț al umorului foarte ascuțit, o eclipsare totală de orice ideologie, sfaturi și teme underground e ceea ce se difuzează seară de seară, sau mai bine zis, noapte de noapte, pentru că sunt alături de ascultătorii lor, în direct, până pe la ora 1. Sunt foarte uimită de dăruirea pe care o fac absolut voluntară băieții și mă bucur că sunt oameni care se dăruiesc ideii. Pe lângă discuțiile lor, mai este și muzică de calitate, colectată în playlisturi, care se potrivește nu doar cu fiecare parte a zilei, dar și cu fiecare stare a naturii. Oaspeții lor sunt oameni interesanți, culeși de după cortina undergroundului. Ascultarea discuțiilor cu ei, vă pot servi drept o adevărată experiență, pentru că se împărtășesc idei, aventuri și teme demne de cunoscut. Așadar, dragă națiune: Swedish Radios!

Swedish Radios

Despre underground poți să vorbești mult și poți să discuți și mai mult, iată de ce vă îndemn să ieșiți din zona de confort și să fiți atenți la ceea ce-i atât de aproape.

 

Anunțuri

O pauză la pachet, vă rog

Este ceva în pauze. Pauzele în piese muzicale pun în valoare celelalte părţi, încărcate cu sunet. În muncă, pauzele sunt pastiluţele fermecate după care inspiraţia ia conotaţie de inspiraţie, dar nu de mimare.

Aşa şi în viaţa spirituală. Trebuie să-ţi iai o pauză, să nu gândeşti, să nu te mai gândeşti şi să mergi cu vântul. Momentul când eşti încărcat cu de toate, devine insuportabil, confuz şi greu. Nu te mai regăseşti. E ca şi cum ai băga calculatorului o sumedenie de sarcini şi el n-ar şti nu că să stabilească priorităţi, pe care prima, pe care a doua şi a douăzecea s-o îndeplinească, ci dă erori deodată. Erorile ne costă scump. Ne doare. Ne rănim şi rănim. Ne săpăm o groapă neagră sub piept, care doare extrem de tare. Trebuie să ştim să ne dozăm întrebările, sarcinile şi însărcinările. Trebuie să le dăm perioadă de gestaţie. Trebuie să ne dăm perioadă de gestaţie.

Poate răbdarea e ceea ce ne lipseşte în vremurile astea cu prefix de „i”. Răbdarea pe termen scurt, pentru că pe termen lung avem planuri, suntem încărcaţi cu wish list-ri făcute la începutul anului şi continuate la sfârşitul anului. Pe termen scurt, însă, uităm să atragem atenţia şi ne grăbim cu răspunsuri şi soluţii, uităm să ne dăm răgaz, uităm să pierdem o privire în fereastra troleibuzului, atraşi fiind de nenumăratele cărţi/articole „How to think like a genius”.

Pauzele îţi dau senzaţia de monotonie, continuate, te apasă, te fac să te simţi ineficient, dar în acelaşi timp te pregătesc să poţi percepe experienţele încărcate şi să le poţi aşeza pe policioarele potrivite. Pauzele te armonizează.

Pentru mine pauzele sunt echivalente cu o cochilie, cu o zonă de confort din care nu ies. Pentru mine pauză e iarna, dincolo de fular, căşti şi o plapumă groasă eu doar supravieţuiesc, mă bucur şi-i zâmbesc omului drag, îl pup şi nu dau nici un fel de sens sau conotaţie gesturilor şi sunetelor din jur.

%d blogeri au apreciat asta: