Cum e să fii Soare

Cred că cuvintele viaţă şi dragoste sunt cele mai folosite în citatele de pe toate site-rile de citate din lume şi de pe facebook. Dar astea-s 2 mari mistere pe care le trăim continuu şi care ne apucă de suflet zilnic.

Acum 2 ani mi-am făcut un tatuaj „Carpe diem”. Trăieşte clipa. Trăieşte viaţa acum şi aici, bucură-te, zâmbeşte, nu ezita să te contectezi cu tot ce te înconjoară, atinge, iubeşte, încearcă, bucură-te. Şi asta lucrează. Asta îi dă vieţii mai multe gusturi decât câte condimente au indienii.

Câteodată te împiedici, e greu să fii empatic. E greu să lupţi cu barierele proprii, cu măştile sociale. Oboseşti, pentru că la început acesta e un lucru. Dar mai apoi, el lucrează pentru tine şi tu savurezi procesul.

Cel mai drag calificativ pe care îl pot da unui om e „soare”, un om soare e un om care mă umple pe dinăuntru cu lumină sufletească şi îmi dă forţe să întorc munţi, oameni frumoşi, oameni empatici, oameni adevăraţi. Eu ştiu că devin „soare” atunci când starea de carpe diem mă cuprinde în toate conexiunile pe care le fac. Şi atunci, sau acum, că acum tot trăiesc continuu revelaţiile carpe diem, când deschid dimineaţa fereastra şi simt mirosul de cafea, muzica dragă cum cântă, în cap îmi răsună: cât de frumoasă e viaţa. Trăiesc asta în fiecare zi şi descopăr cu sufletul şi inima lumea, pentru că invizibilul nu se vede cu ochii, dar cu inima.

Iar dragostea, dacă o laşi în viaţa ta, îţi ocupă tot timpul, o simţi ca şi vântul care-ţi vine în faţă mergând pe motocicletă sau valurile puternice care-ţi aruncă corpul la mal. Dragostea desenează şi conturează trăsăturile feţei, dă sens la tot ceea ce faci. O dragoste adevărată, din toată inima, nu lasă răni după ea, pentru că dragostea în sine e un leac, o soluţie şi un cadou mare de tot, dat nouă, ea-i ca şi universul, necontenită şi nu cere preţuri. Cineva spunea, că înainte de a învăţa să iubeşti, trebuie să înveţi să mergi pe zăpadă fără să laşi urme. Da, ea e gingaşă, trebuie tratată cu freamăt de suflet, şi nu bruscată cu moralităţi, condiţii şi prejudecăţi.

Şi la urmă, las o sugestie de film, recent vizionat, pe care l-am trăit, nu privit: „Дом Солнца”

дом солнца

 

Pe scena unde a fost Scorpions

A fost concert, ecoul lui şi acum mai e viu.

Noi cu trupa VERIGA am fost în Bulgaria la festivalul Kavarna Rock, un festival cu tradiţii şi prezenţe fabuloase în alţi ani de genul Rammstein, Scorpions, Europe, Deep Purple şi toţi zeii vii de pe Olimpul rock-ului de pe acum.

Pretty Maids

Republica Moldova a avut onoarea, pe bune onoarea să fie prima dată reprezentată la acest festival şi noi respectiv am avut responsabilitatea şi satisfacţia enormă de a duce împreună cu steagul ţării o muzică nouă, necunoscută, poate undeva un simbol al ceea ce se întâmplă pe tărâmul muzicii rock pe aici.

Veriga/Moldova

Cineva va spune că prea mult patos am băgat în postările şi povestirile noastre, dar oameni dragi, atunci când trupa a strigat Moldova intrând pe scenă, toată lumea din afara stadionului s-a adunat ca furnicile în muşuroi în faţa scenei, iar eu fiind în masa de oameni am simţit interesul şi energia pe care au dăruit-o de la început până la sfârşit trupei.

A fost un festival de muzică rock, mai mult metal, cei care ascultă VERIGA îşi dau seama că nu e tocmai acesta stilul care ne reprezintă şi nu am fost huiduiţi pentru asta, dimpotrivă, până şi interpreţii din trupele cu acel specific ne-au mulţumit că am venit cu ceva nou, diferit şi cu suflet. Ne-au cunoscut şi ascultat cu interes.

Veriga backstage

Dar să nu credeţi că noi nu am învăţat. Am învăţat şi conştientizat multe. Într-o idee asta ar fi lipsa unei industrii de muzică rock acasă şi văleu cât de dezvoltată e cea de după hotarele ţării. Doar din simpla idee că oamenii trăiesc din asta şi nu sunt nevoiţi să aibă un job pe lângă asta a fost clar că e viaţă în acest domeniu şi se lucrează la greu, dar şi se răsplăteşte pe potrivă.

Show-rile marilor ca Europe sau Pretty Maids au lăsat ecouri pe stadionul din orăşelul Kavarna târziu peste miezul nopţii cât şi nenumărate video-uri în telefoanele fanilor. Europe

S-a copt un puternic îndemn faţă de trupele autohtone care dintr-un motiv sau altul îşi sapă gropile unii altora. E greşit. E totalmente greşit ceea ce se întâmplă aici. Lumea e atât de mare, încât locul fiecăruia sub soare şi în concerte îşi are locul. Am fost egali cu oameni peste 50 ani care fac muzică de o viaţă, care ne-au încurajat şi ne-au zis că facem treabă bună, stăteam în backstage fără frunţi încruntate, dar cu un sentimente frăţesc şi cu toţii ne întâlneam cu bravo şi felicitări după ce ieşeam de pe scenă. Muzica a vorbit pentru sine şi şi-a croit drum spre parţile rezervate ale inimilor ascultătorilor. Conexiuni.

Acum ştim şi mai mult ce ne dorim şi ne-am dori ca cei de acasă să îndrepte spatele şi să facă cu demnitate ceea ce fac şi să fie sigur că şanse sunt, atâta timp cât se munceşte şi se depunde suflet în muncă. Iar VERIGA va pleca şi mereu se va întoarce, după cum a promis.

Pe marginea drumului

%d blogeri au apreciat asta: