Treizeci şi unu ianuarie 2012

Tema pentru acasă

Eseu ” Misiunea omului de pe pământ e să-şi asume soarta lumii ”

Misiunea omului de pe pământ e să-şi asume soarta lumii. Cel mai relevant exemplu sunt bătrânele din troleibuze care educă stima faţă de ele. Noi nu avem dreptul să le cunoaştem ca să ne convingem de stima, pe care CU SIGURANŢĂ o merită. Ele tot au fost tinere. Ele, la rândul lor, au oferit locul şi se suiau pe tavan doar ca alte bătrâne să se facă comod şi să pălăvrăgească în pace.

Misiunea omului pe pământ e să-şi asume soarta lumii. Toţi oamenii geniali şi bogaţi au neamuri. Toate succesele lor sunt obţinute cu bani. Trebuie să-i demascăm. Ei ne fură. În afară de politicieni, pentru că ei sunt deştepţi, ei ştiu mai bine decât oricare Steve Jobs sau Kafka de ce avem nevoie.

Misiunea omului pe pământ e să-şi asume soarta lumii. Să educe copiii. Să le spună ce e BINE şi ce e RĂU. Ei trebuie să facă în viaţă tot ce le spun generaţiile vechi. Ei nu trebuie să plece în ţări capitaliste, ca să le umple acolo capul cu prostii. Ei trebuie să fie realişti, să nu aibă visuri şi să nu facă decât facultate. Studiile superioare, mai ales în ţara noastră sunt cele mai bune.

Misiunea omului pe pământ e să-şi asume soarta lumii. Nimeni nu trebuie să greşească. Toţi trebuie să procedeze corect, aşa cum ei consideră. Ei a trecut prin viaţă şi ştiu mai bine decât alţii cum trebuie să  fie lumea asta. Fetele nu trebuie să creadă băieţii, pentru că ei sunt animale şi numai un lucru vreau de la ele. Iar băieţii nu trebuie să se culce cu fetele, pentru că ele vor să le pună fustele-n cap şi să-i însoare.

Misunea omului pe pământ e să-şi asume soarta lumii. Înainte a fost mai bine.

”Вот и сегодня Ёжик сказал Медвежонку:
— Как всё-таки хорошо, что мы друг у друга есть!
Медвежонок кивнул.
— Ты только представь себе: меня нет, ты сидишь один и поговорить не с кем.
— А ты где?
— А меня нет.
— Так не бывает, — сказал Медвежонок.
— Я тоже так думаю, — сказал Ёжик. — Но вдруг вот — меня совсем нет. Ты один. Ну что ты будешь делать?..
— Переверну все вверх дном, и ты отыщешься!
— Нет меня, нигде нет!!!
— Тогда, тогда… Тогда я выбегу в поле, — сказал Медвежонок. — И закричу: «Ё-ё-ё-жи-и-и-к! », и ты услышишь и закричишь: «Медвежоно-о-о-ок!.. ». Вот.” ( Ёжик в тумане )

Ce mi-a dat copilăria mea ’90-ană?

În ciuda cultului consumului, mi-a dăruit limba rusă cu desenele animate idiologice dar cu mare tentă de bunătate, fidelitate, căldură şi virtute. Nu pot să nu-mi amintesc de ”Простоквашино” care-mi redă până şi acum senzaţia de căldură. Deasemenea şi comediile lui Гайдай, pe care până acum îl consider unul din cei mai geniali regizori.

Idealurile mele nu erau Supermani sau Batmani, sau alţi salvatori super puper sexy, idealurile mele erau personaje care înglobează virtuţi, pe alocuri nebunie, bunătate şi căldură. De altfel, chestii propagate până şi de instituţiile bisericeşti. Dar cu siguranţă nu cele din urmă mi le-au crescut.

Iar dacă vi se pare c-am căzut per viaţă în culoarele ideologiei comuniste şi într-o română oribilă, greşiţi profund.

Mi-am făcut cont pe facebook ca să joc FarmVille. Mi-am tras cont pe Odnoklassniki ca să am de la cine să întreb orarul pentru fiecare zi şi temele pentru acasă. Mi-am făurit un blog ca să schimb ceva (cred). Mi-am făcut cont pe youtube ca să-mi fac un playlist băgat la repeat să sfârâie urechea-mi. Mi-am făcut cont pe trilulilu pentru Vama ->    Mi-am trimis un  cont pe Stumbleupon ca să stau toată ziua cu gura căscată şi să-mi fac visuri. Mi-am descărcat uTorrent, ştiţi voi de ce, da’ dacă nu ştiţi:  să afighesc de actori frumoşi, să caut motive pentru a spune „ACUM !” şi să-mi deschid crăpătura din cutia neagră. Da, pentru filme.

Mi-am luat PC pentru temele de acasă.