Teatru vs Realitate

Despre artă s-a vorbit. Despre artă în Moldova s-a vorbit. Despre cum trebuie să fie arta, iarăși, s-a vorbit. Totuși, ce-i arta?

–-

Când eram mică aveam o oroare de-a dreptul sperietoare pentru operă, balet și marea majoritate din spectacole. Nu găseam interesanți nici actorii, nici subiectele, nici liniile sonore, era o chestie de neînțelegere completată cu frică. Și asta pentru că teatrul pe care-l vedeam era ca la ”teatru”, cu patos și vervă, cu mâini întinse spre cer și priviri poetic îndepărtate, deci era o chestie incompatibilă cu naturalețea și sinceritatea. Și nu-i o problemă de regăsire a stărilor proprii sau a emoțiilor cunoscute, e-o chestie de exagerare care vine din străvechi vremuri ca și frazele întins rostite de preoți. În cazul preoților, istoria își are rădăcini în analfabetism și puterea nestrămutată a bisericii, când erau instituite fețe bisericești din oameni necărturari, care nu puteau citi și întindeau melodic frazele ca și copiii care învață să citească .

Ideea cu teatrul ”ca la teatru” vine din vechiul teatru, antic, medieval și de secolul XIX, când fie din cauza regizorilor aka regi privați de talent, fie din cauza actorilor prost pregătiți sau prost dotați, fie din cauza pieselor nepotrivit alese, s-a instituit arta teatrală diferită de ceea ce se numește misiune a teatrului.

Misiunea teatrului, la rândul ei,  nu trebuie să odihnească și să animeze spectatorul (contrariul căreia îl vor scumpii și dragii noștri compatrioți ). Teatrul aduce realitatea în fața ochilor, dezgolită de preambuluri și lingușeli. Teatrul trebuie să fie sincer ca idei și ca stări, teatrul trebuie să trăiască cu aer curat și nu cu unul poluat și umplut cu drăcării inoportune.

Există, slavă cărților și scrisului, o sumedenie de opere reale, clare, dureroase, atingătoare, care pot schimba vieți și viziuni, dacă ar fi aduse într-o formă accesibilă (nu ieftină, în sens de gust) ca și comportament actoricesc și mise en scene regizorească.

%d blogeri au apreciat asta: