Tag yourself în viața mea

Cineva care călătorește mult sau se încearcă în diferite țări, la diferite joburi, duce lipsa rădăcinilor sau ale unor relații construite, sedimentate, lucruri care coincid de cele mai multe ori, pentru că locurile ajung să fie oamenii. Dar noi, cei care suntem mai mult păsări sedentare ducem un surplus de rădăcini, un fel de rădăcini ca ale acelor copaci care și le scot prin asfalt și absolut indecent le lasă la vederea oamenilor.

Într-un oraș mic sau în orice oraș în care ajungi să cunoști un număr suficient de oameni, prinzi la început farmecul legăturilor dintre aceștia, dar nu trece mult timp, te atrag și pe tine precum un burete zeama de la cartofi care a dat în foc peste aragaz. E fierbinte, e dureros, e cu fluturi în stomac sau câteodată chiar grețos. Dar înțelegi sistemul și faci parte din el încet, încet.

Doar că la un moment, te prinzi că rețeaua de rădăcini iese la suprafață și minunăția de copac cu propriul sistem de viață nu mai e atât de misterios, nu mai ești intrigat să cunoști pe cineva. Pentru că ai dat un scroll pe Facebook, ai întrebat pe cineva din prieteni ce reprezintă celălalt sau cealălaltă, mai vezi cu cine tusește și clar, gata. Doar că astea-s etichetele, urâcioasele sau atrăgătoarele etichete pentru care dăm un ban sau niciodată nu ai vrea să le vezi în garderobă.

Și nici nu îmi mai dau seama de câte ori am făcut un efort să cunosc un om, părerea inițială despre care mi-a fost una proastă, iar după am luptat cu mine să-l redescopăr, să trag o ștersătură zdravănă cu partea gri și zgrunțuroasă a radierei peste etichetele aninate de mai devreme, ca eventual să stau cu ochii clar deschiși și sufletul luminos în fața acestuia. Și ne fakt că nu sunt reminiscențe: un pic de gelozie, pentru că mi s-a zis că nuș pe care l-a înșelat cu cel mai bun prieten, un pic de scepticism, că a lăsat vreo 10 joburi, ignoranță, pentru că nu prezintă prea mare interes în fața nușcui.

Cercul e vicios. E și mai greu să-l spargi. Dar farmecul e mai mare când anini singur etichete, fără să ți le împrumute cineva. Să fugi de etichete e imposibil, toți le punem, ne ușurează existența, dăm fiecăruia un rol, doar că fiecare își joacă rolul indiferent de etichetele pe care le punem și noi suntem cei care suferim dacă nu punem eticheta potrivită. Îți dai seama că un D&G poate să stea pe un Ionel, dar e piața centrală toată treaba asta.  Iar despre piața centrală, știm și noi ce gândim.

Îmi plac rădăcinile copacilor care sparg asfaltul, sunt îndrăznețe, clare, doar că mai mult îmi place să ghicesc și să-mi dau seama cum e rețeaua internă a copacului și pâ unde ajunge, unde i-s limitele.

                                            rădăcini de oraș

Anunțuri
Articol anterior
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: