A fost concert, ecoul lui şi acum mai e viu.
Noi cu trupa VERIGA am fost în Bulgaria la festivalul Kavarna Rock, un festival cu tradiţii şi prezenţe fabuloase în alţi ani de genul Rammstein, Scorpions, Europe, Deep Purple şi toţi zeii vii de pe Olimpul rock-ului de pe acum.
Republica Moldova a avut onoarea, pe bune onoarea să fie prima dată reprezentată la acest festival şi noi respectiv am avut responsabilitatea şi satisfacţia enormă de a duce împreună cu steagul ţării o muzică nouă, necunoscută, poate undeva un simbol al ceea ce se întâmplă pe tărâmul muzicii rock pe aici.
Cineva va spune că prea mult patos am băgat în postările şi povestirile noastre, dar oameni dragi, atunci când trupa a strigat Moldova intrând pe scenă, toată lumea din afara stadionului s-a adunat ca furnicile în muşuroi în faţa scenei, iar eu fiind în masa de oameni am simţit interesul şi energia pe care au dăruit-o de la început până la sfârşit trupei.
A fost un festival de muzică rock, mai mult metal, cei care ascultă VERIGA îşi dau seama că nu e tocmai acesta stilul care ne reprezintă şi nu am fost huiduiţi pentru asta, dimpotrivă, până şi interpreţii din trupele cu acel specific ne-au mulţumit că am venit cu ceva nou, diferit şi cu suflet. Ne-au cunoscut şi ascultat cu interes.
Dar să nu credeţi că noi nu am învăţat. Am învăţat şi conştientizat multe. Într-o idee asta ar fi lipsa unei industrii de muzică rock acasă şi văleu cât de dezvoltată e cea de după hotarele ţării. Doar din simpla idee că oamenii trăiesc din asta şi nu sunt nevoiţi să aibă un job pe lângă asta a fost clar că e viaţă în acest domeniu şi se lucrează la greu, dar şi se răsplăteşte pe potrivă.
Show-rile marilor ca Europe sau Pretty Maids au lăsat ecouri pe stadionul din orăşelul Kavarna târziu peste miezul nopţii cât şi nenumărate video-uri în telefoanele fanilor. 
S-a copt un puternic îndemn faţă de trupele autohtone care dintr-un motiv sau altul îşi sapă gropile unii altora. E greşit. E totalmente greşit ceea ce se întâmplă aici. Lumea e atât de mare, încât locul fiecăruia sub soare şi în concerte îşi are locul. Am fost egali cu oameni peste 50 ani care fac muzică de o viaţă, care ne-au încurajat şi ne-au zis că facem treabă bună, stăteam în backstage fără frunţi încruntate, dar cu un sentimente frăţesc şi cu toţii ne întâlneam cu bravo şi felicitări după ce ieşeam de pe scenă. Muzica a vorbit pentru sine şi şi-a croit drum spre parţile rezervate ale inimilor ascultătorilor. Conexiuni.
Acum ştim şi mai mult ce ne dorim şi ne-am dori ca cei de acasă să îndrepte spatele şi să facă cu demnitate ceea ce fac şi să fie sigur că şanse sunt, atâta timp cât se munceşte şi se depunde suflet în muncă. Iar VERIGA va pleca şi mereu se va întoarce, după cum a promis.
Daniela Donici 