Morile de vânt şi stilul

”Style c’est l’homme meme” – ţipă, disperat, Buffon, în manualele de română dintr-a 12-a.

Stilul ţipă disperat în oameni, dar nu e luat în seamă.

Ce e stilul?

Eu l-aş echivala cu individualitatea, aşa brută, sinceră, necamuflată, cum e. Individualitatea, la rândul său, aş bifurca-o în: suflet şi comportament.

Suflet – pentru că presupune cartea omului (ideile)

Comportament – pentru că reprezintă coperta (forma)

Şi atunci, atâta timp cât sinceritatea predomină între astea două, stilul apare necondiţionat, evident, frumos, natural şi puternic.

Iar dacă coperta se vrea din anumite motive diferită de carte, se denaturează orice tendinţă de stil şi apare snobismul, artificialitatea, excesul, prostia.

Oamenii care pretind la coperta altora, o fac din anumite motive. Cel mai frecvent ar fi tendinţa de cucerire, de pătrundere în lumea cutăruia, de ”spargere” a barierelor şi de respirare în unison.

Eu învinuiesc cu mare vervă încercările disperate de felul ăsta, pentru că: 1. lupţi cu morile de vânt şi nu le mai prinzi, 2. pe măsura apropierii şi pătrunderii, se pierde din individualitate, neîncrederea în sine creşte, 3. se pierde din emoţia admiraţiei stilului celuilalt, pentru că tablourile se privesc de la 50 cm pentru a fi savurate, 4. devine ridicol.

Atunci, însă, când individualitatea îşi conturează culorile proprii, se valorifică şi construieşte, devine interesant omul. Devine provocator pentru a fi cunoscut şi se vrea alături de unul altul.

 

 

 

 

Reclame
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: