Oameni din spatele ecranului

Гордон: „Am fost întrebat odată cum poţi exprima de la televizor ce este rău şi ce e bine: Rău e atunci când televizorul e conectat iar bine e atunci când televizorul e deconectat”

Aportul televiziunii a ajuns a fi unul divers, puţine sunt emisiunile, ştirile, filmele, discuţiile care te fac să creşti. Am ajuns a fi o comunitate care  conectează televizorul pentru canale ca National Geographic sau Discovery, într-o idee fiind spus, conectăm cu orice ocazie lumea naturală, lumea care e deja diferită de noi.

Şi dacă să vorbim despre ecranele din spaţiul dintre Prut şi Nistru, ele îndeosebi sar peste canale aducătoare de ştiri politice sau sociale, pentru că deja sunt pe cale  de apariţie  superstiţiile de genul: te-ai uitat dimineaţa la ştiri, seara o să ţie se întâmple  sau te-ai uitat la ştiri, ai să-i visezi noaptea, sau te-ai uitat la ştiri, îţi bagi picioru’ în viitor.

Astfel, băgându-şi piciorul în ştiri şi emisiuni politice, marea majoritate a populaţiei pledează pentru emisiuni care ies din corobşică, care-s mai aproape de viaţa lor de zi cu zi(culinărie, viaţă culturală, analize psihologice, sănătate, agricultură etc.) şi atunci poftim un verde acid la sănătoasă imaginaţie şi bun simţ, dragi producători şi făcători de emisiuni. Doar, răsare aici un doar, care depărtându-se de tematica emisiunilor, se apropie de felul în care sunt realizate. Aici  e şi  buba cea mai mare şi infectată. Neprofesionalism-ansamblu de litere care defineşte buba.

Atunci când conectezi televizorul, aştepţi informare şi creştere personală prin prisma celor auzite. Aşteptările sunt bune până sunt lovite de dezamăgiri, pentru că nu doar nu ai parte de noi experienţe, mai mult, vezi dezinformare şi nepregătire. De fapt, acea nepregătire e una dezarmantă şi atunci când tu ai trebui să fii generator de provocaţii şi scântei rişti să fii slab în argumente, cel puţin. Mă derutează aşa momente când un invitat  gruzeşte moderatorul, mă simt incomod  şi am un gol interior care pentru moderatori/jurnalişti ar trebui să fie unul  motivant ulterior, motivant pentru o  pregătire foarte bună.

Şi dacă să pornim de la născătoarea problemei, păi, eu cred că vine din aducătoarea pe lumea jurnalismului a acelui fruct problematic. În cazul nostru, aducătoarea nu e nimeni altcineva decât instituţia de învăţământ prin care a trecut. Trec peste capitolul  Sistemul de Învăţământ în Republica Moldova. Doar am să adaug că un specialist ca să devină specialist, la începutul căii sale trebuie să-şi pună un mare semn de întrebare precedat de: Oare constitui eu acea personalitate complexă, capabilă de continuă şi multilaterală învăţare, am eu acel psiholog interior care simte oamenii, am eu focul lăuntric capabil să capteze priviri şi să le menţină prin bagajul activ? E o chestie de cunoştere personală, da, una de altfel eficientă tuturor domeniilor, dar în jurnalism mai mult şi mai important decât oriunde.

Determinat fiind de neclintit, ce faci mai apoi? Iai picioarele în mâini şi foloseşti toate oportunităţile pentru dezvoltare, atât personală (la capitolul personalitate), cât şi la capitolul situaţii profesionale şi în general  soartă jurnalistică. Bineînţeles e vorba de timp, e vorba de bani, e vorba de bariere psihologice dar cine-a spus că va fi uşor?

Şi dacă să introduc nume, risc să-l numesc pe controversatul jurnalist(chiar dacă nu se identifică pe sine ca jurnalist) Gordon. Indubitabil,  personalitate cu stofă, format multilateral, complex, generator de formări, el declară că nu împărtăşeşte entuziasm pentru jurnalism şi vede în el nimic altceva decât sursă de existenţă. Condamnabil sau nu, omul şi-a determinat prioritatea şi aşteptarea,  nu-şi iese din piele băgându-se în toate nişele jurnalistice ba dimpotrivă, şi-a identificat  spaţiul propriu, îl creşte cu sine prin oameni şi artă. O face bine.

Numele altui jurnalist  e iarăşi a unui jurnalist rus, Vladimir Pozner, pe care ascultându-l simţi stimă, de ce? Informarea pe care o face de fiece dată, înainte de a ieşi în spatele ecranului e una care flatează telespectatorul, una care-i dă importanţă, una care-l creşte şi-i oferă oportunităţi de gândire proprie posterioară, nemaivorbind de provocările generate, care scot scântei din discuţii, care lipesc ochii de ecrane cu urechile ciulite.

Power

 

Reclame
Articol anterior
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: