Despre angajări

Undeva printre paginile Bibliei lingvistice se primblă cuvântul angajator. Serios cuvânt, la cravată, la costum, la tot ce-i solid. Ei hop şi nu, risc să tai din seriozitatea lui, să-l dezbrac, să-l redirecţionez şi să-l ataşez oamenilor dragi. Ei sunt angajatori, ei angajează în sentimente, trăiri şi apropiere.  Serviciul pe care-l oferă e pe cât de dificil pe atât de plăcut. Poftim? Poftim? Salariu ziceţi? Motivare? D-apoi fără şcoală managerială ştiu totul mai bine. Şcoala  relaţiilor umane o scriu ei zilnic.

Eu sunt angajată la diferite job-uri, am angajatori fără de care rămân a nimănui, am angajatori cu care mă alimentez, am angajatori pe care-i alimentez, am diferiţi angajatori. Nu obosesc? Aşa o chestiune, obosim noi toţi, ne obosim, ne consumăm dar se ajunge mai devreme sau mai târziu la revenire în spaţiul propriu (acasă), acolo  unde faci ordine, unde ştergi praful de pe gânduri, unde te luminezi tot cu energia acumulată prin Ei, alungi frigul, aprinzi focuşorul din ochi şi aştepţi o nouă zi de luni.

Zilele de luni, ah acea revenire în angajamente, acea armonie cântătoare, acea dăruire şi creaţie dintre tine şi angajatorul tău. Detaşare, iată care-i forma lucrului meu.

Vreai şi tu? Unde se aplică? Cv? Interviu?

Am un cuvânt: Întâmplător, dăm realismul la o parte şi lăsăm totul la voia întâmplării şi exact în acel moment te faci c-un angajator nou.

 

Reclame
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: