de-ale noastre, de fiecare zi

A ajuns să miroase straniu buna cuviinţă şi buna educaţie  sau măcar educaţia.

Mergeam într-una din zile pe străzile oraşului, văd  că se aprinde verde la  semaforul pentru pietoni, fac  un pas – vjjjj în faţa mea o maşină mi-o şters încetişor priveliştea cu gri-ul ei, bineînţeles că am lăsat fruntea necondiţionat să se încreţească da’ oricum hai să-i trag o privire răutăcioasă nesimţitului. Nesimţitul s-a dovedit a fi un mare nesimţit pentru că uitând de drum, paradoxal, îşi ceru scuze ba îmi mai şi dărui o serie de zâmbete.

Iar în final, trecând de el, hai să mă uit  la numerele de înmatriculare  şi iar mi s-au dat bănuielile peste cap, nu, nu erau cu UE sau USA, erau chiar cu CH, am făcut ochii mari şi am desenat  un zâmbet pe faţă.

Dar cum ar spune prietenul nostru Realist Sceptic: tot asta-i valabil până la următoarea Ecaterina Petrovna care te calcă şi urlă  „şto vî stoite v dveriah”.

Reclame
Articol următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: