Cărţi, filme…educaţie

Să vorbim despre educaţie şi cultură omenească. Dacă mai exact, despre educaţia şi cultura din spaţiul geografic abstract moldovenesc. Tot mai mult se ajunge la concluzia că avem o educaţie specifică şi nicidecum tradiţii educaţionale. Tradiţiile  vin a fi constituite din timpuri străvechi, cu o bază spirituală multidimensională şi cu o esenţă de eroism istoric. Pe când educaţia noastră, cea de toate zilele, de la tătuca Lenin încoa’, a ajuns a fi o curvă care s-a constituit din ceea ce i s-a dat. Vorbim aici despre literatură, muzică, teatru, socializare. Sub incidenţa cărora au căzut virtuţile, profunzimea, subtilitatea, bunul simţ, limitarea, valorile. Bineînţeles, enumerarea lor nu este precedată şi de prezenţă.

Şi dacă  tot am trecut de slujba onorifică celor roşii. Actuala slujbă nu ajunge a fi una mai fructuoasă. Moralitate, nu zic,  suntem îndestulaţi până-n gât. Că ajungi a crede că suntem nişte Donici la pachet. Profunzime, buba. Profunzimea, domnii mei, puţini care-o capătă nativ, ţin să vă fericesc că pentru ea mii de sudori dăm jos. Iar metoda prin care se obţine, deseori trebuie s-o ghicim pe bâjbâite. Mai ştii, poate-i calea greşită. Aici, ajungem la buba bubelor. Câţi din dumneavoastră au întâlnit antologii pentru o educaţie literară? Câte cristomaţii de filme aţi întâlnit?

Când am început să citesc, citeam tot la rând din biblioteca şcolii, fără să mă mai întreb dacă trebuie sau nu, dacă merită sau nu. Am lichidat aşa câteva bune procente din vedere, cu, pardon, rahaturi literare.  Nu-i asta problema cea mai mare, m-am dovedit a fi risipitoare la capitolul timp, cu aşa lecturi. Şi când te gândeşti, că dacă exista acea antologie care mă însoţea de la dezvirginarea literară până la kaciok-ul literar, ajungeam a măsura profunzimea cu metrul de 3 metri.

Aceeaşi poveste cu antologiile cinematografice. S-o începi chiar şi cu desenele animate. Pardon, dar am să accentuez calificativul de RAHAT pentru desenele animate actuale de la MINIMAX. Văleu, eu am impresia nu că-s făcuţi pentru retardaţi, dar că-s făcute de retardaţi.  Bineînţeles, că din lipsa unei direcţionări sau din neştiinţa celei din urmă, copiii/părinţii continuă a pierde timpul în retardări continue.

Nevoia te faci să te obişnuieşti şi să te adaptezi. Eu zic, nevoia te face să te uiţi în spate, în faţă, în sus, în jos şi să-ţi dai 2 palme. Te trezeşti din confuzia asta indecizională. Te măsori pe dinăuntru, orice coeficient n-ai primi, ia tot ce-i mai bun din el, notează pe-o scară crescendo şi oferă-i altuia, care are nevoie. Adunând, înmulţind şi crescând pe exponenţială vom ajunge la acea antologie bine pusă la punct, care va umple lacunele educaţionale, sau mai bine va crea o cale nouă, pentru viteză maximă şi mers plăcut.

 

Reclame
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: